joi, 17 octombrie 2013

Respiratia - esenta vietii - partea a II-a

partea a II-a



În Surat Shabd Yoga, sufletul este considerat a fi o replică exactă a scânteii Divine. Scopul Surat Shabda Yoga este cel de a realiza adevăratul Sine și Suflet al cuiva (Realizarea de Sine), Esența Adevărată (Realizarea Spiritului) și Divinitatea Adevărată (Realizarea Dumnezeiască) în timp ce trăiește în corpul fizic.
G. I. Gurdjieff preda că nimeni nu se naște cu un suflet. Ci mai degrabă, trebuie să creăm unul în cursul vieții noastre. Fără un suflet, spune Gurdjieff, am "murii precum un câine".
Știința și medicina caută relatări naturaliste a lumii naturale observabile. Această poziție este numită ca naturalism metodologic. O mare parte din studiul științific cu privire la suflet, a fost investigând sufletul ca un obiect al credinței umane, sau ca un concept ce dă formă cogniției și o înțelegere a lumii, decât ca o entitate în sinea sa.
Când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în afara acestui context cultural și psihologic, în general tratează termenul de suflet ca un sinonim poetic pentru minte. Cartea lui Francis Crick, Uluitoarea Ipoteză, spre exemplu are subtitlul, "Știința caută sufletul". Crick ținea poziția că cineva poate învăța tot ce se poate cunoaște despre sufletul uman prin studierea funcționării creierului uman. Depinzând astfel de credințele cuiva privind relația dintre suflet și minte, descoperirile în neuroștiință pot fi relevante în înțelegerea sufletului personal.
Anumiți teologi creștini s-au arătat alarmați de succesele noilor științe ale vieții în înțelegerea naturii umane pe baze strict materialiste. Acești teologi consideră că pentru a preîntâmpina un nou front din ceea ce unii au numit “războiul cultural dintre știință și religie”, e nevoie să ținem seamă de lecțiile istoriei. Ei remarcă că și în trecut religia s-a opus în van, în secolul al XVII-lea heliocentrismului și în secolul al XIX-lea teoriei evoluției, dar că până la urmă aceasta s-a împăcat cu ideea că doctrinele geocentriste și creaționiste nu-s părți vitale ale credinței.; aceștia observă că în chestiunea existenței sufletului, a dualismului și deci a naturii umane, noile științe explică materialist din ce în ce mai mult din aspectele care fac persoana umană, iar aceste evoluții științifice vor reprezenta pentru religie o provocare încă și mai mare decât au făcut-o în trecut astronomia coperniciană sau biologia darwinistă. Sugestia lor e că orice opoziție la aceaste noi realizări științifice este contraproductivă, în măsura în care cercetătorii scripturilor creștine și evreiești știu deja de foarte mult timp că Biblia înțelegea făptura umană de maniera materialistă, dualismul trup-suflet intrând în gândirea creștină la un secol după Iisus Hristos.
Înregistrările Akashice (Cuvântul akasha în sanscrită înseamnă "cer", "spațiu" sau "Aether") este un termen folosit de autorii esoteriști în teosofie (și Antropozofie) pentru a descrie un compendium de cunoștințe mistice codificat în planurile existențiale non-fizice. Aceste înregistrări sunt descrise a conţine toată cunoașterea întregii experiențe umane cât și istoria cosmosului. Sunt prezentate metaforic ca o bibliotecă cât și alte analogii deseori găsite în concepte derivate din mișcările teozofice ale secolului 19, rămânând predominant un subiect din discursul New Age. De obicei, autorii încearca pe aceasta cale să dea o aura de revelatie propriilor scrieri fantastice, dar unii dintre acestia cred în aceste ,,revelatii" imaginare, ele fiind rodul imaginatiei lor în stari de transa meditaviva, sau stari alterate de constiinta, cum ar fi cele ale unor persoane bolnave de epilepsie sau bypolar disorder (I.P. Culianu-Călătorii în lumea de dincolo, București, Nemira, 1994,1999; Iași, Polirom, 2003, 2007, Experiențe ale extazului, București, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2004).
"Înregistrările Akashice" este un termen teozofic referindu-se la un sistem universal de fișiere ce înregistrează orice gând creat, cuvânt sau acțiune. Înregistrările sunt făcute asupra unei substanțe subtile numită akasha (sau eterul conducător fonic). În misticismul Hindu, această akasha este considerată a fi principiul primar al naturii din care celelalte patru principii naturale sunt create: foc, aer, pământ și apă. Aceste principii de asemeni reprezintă cele 5 simțuri ale ființei umane.
Un exemplu al unei persoane ce mulți susțin că a putut citii cu succes Înregistrările Akashice, este misticul american târziu Edgar Cayce. Cayce făcea citirile într-o stare de somn sau transă. Metoda lui Cayce a fost descrisă de Dr. Wesley H. Ketchum, ce pentru câțiva ani l-a folosit pe Cayce ca un adjunct al practicii lui medicale. "Subconștientul lui Cayce...este în directă comunicare cu toate celelalte minți subconștiente, și este capabil a interpreta prin mintea sa obiectivă și a împărtășii impresii recepționate de la alte minții obiective, culegând în acest fel toată cunoașterea dobândită de nesfârșitele milioane de celelalte minți subconștiente". În cartea "Legea lui Unu: vol. 1", o entitate identificată prin channeling drept Ra a confirmat în 1981, că Edgar Cayce intra de fapt în channel cu Înregistrările Akashice, și nu cu o entitate.
Credincioșii în existența Înregistrărilor Akashice afirmă că ele au fost accesate de oamenii antici din culturi diferite de-a lungul întregii istorii. În ciuda acestei afirmații, nu există nici o referință directă la akasha în niciun document istoric. Termenul în sine akasha, alături de conceptul de bibliotecă aetherică, a originat din filozofia indiană și a fost incorporat în mișcarea teozofică a secolului 19.
Printre indivizi ce au pretins că au folosit conștient înregistrările Akashice sunt: Linda Howe, Charles Webster Leadbeater, Annnie Besant, Alice Bailey, Samael Aun Weor, William Lilly, Manly P. Hall, Lilian Treemont, Dion Fortune, George Hunt Williamson, Rudolf Steiner, Madam Helena Petrovna Blavatsky, Edgar Cayce, William Bhulman și Michael J. Dickens.
Potrivit credincioșilor, akasha este colecția tuturor evenimentelor și răspunsurilor privind conștiința din toate realitățile. Astfel, toate formele de viață contribuie și au acces la înregistrările Akashice. Orice om poate deveni un medium psihic pentru a accesa înregistrările, și tehnici variate și discipline spirituale (exemplu: Yoga, Pranayama, Meditație, Rugăciune, Imaginație) pot fi folosite pentru a atinge starea focalizată necesară accesării înregistrărilor.
Așa cum există biblioteci specializate convențional (exemplu medicină, ASE), aderenții descriu existența unor diverse înregistrări Akashice (ex. umane, animale, plante, minerale, etc.) ce în totalizarea lor cuprind toată cunoașterea posibilă. Majoritatea scrierilor se referă la înregistrările Akashice în domeniul experiențelor umane, dar credincioșii cred că toate fenomenele de experiență cât și cunoașterea transcendentală sunt codificate în acestea.
În cartea sa "Journey of Souls" ("Călătoria sufletelor") și "Destiny of Souls, Evidence of Life between Lives", ("Destinul Sufletelor, Evidența vieților dintre vieții"), Michael Newton, un hipnoterapeut ce a lucrat cu subiecți în stări profunde, are multe relatări ale înregistrărilor Akashice, sau a "Cărții Vieții". Sufletele înainte de Reîncarnare merg la o bibliotecă și văd pagini asociate cu viața ce consideră să o ia. Paginile nu sunt neapărat consecutive. Deși pot fi puncte de răscruce definitive în cursul vieții noastre, liberul nostru arbitru poate schimba drumuri, evenimente și rezultate. În timp ce sufletul se pregătește pentru o viață cu intenția de a învăța o lecție în special sau pentru a plăti o datorie karmică (în sanscrită "întoarcere"), sufletul va alege de asemeni o familie și un corp ce îl va ajuta cu lecțiile pentru această reîncarnare. Pentru mulți, unele din aceste imagini supraviețuiesc "amneziei nașterii" și devin astfel intuiția noastră ce ne servește în timpul vieții.
C.W. Leadbeater, care a susținut că este clarvăzător, a desfășurat o cercetare asupra înregistrărilor Akashice ce a spus că a făcut-o la Sediul Societății Teozofice din Adyar (Tamil Nadu), India în vara anului 1910 și a scris rezultatele în cartea sa "Man: How, Whence, and Whither?" ("Omul: Cum, de unde și încotro ?"). Cartea relatează istoria Atlantidei și alte civilizații, chiar și societatea Pământului în viitorul secol 27.
La Înregistrare Akashice face referire și Edgar Cayce, care a declarat că fiecare persoană este luată la răspundere după viață și "confruntată" cu înregistrările Akashice personale, cu ceea ce au făcut sau nu, în viața, într-un sens karmic. Ideea este comparabilă cu cartea biblică a vieții, care este consultată pentru a vedea dacă morții sunt admiși sau nu în Rai.
Ervin Laszlo în cărțile sale "Știința și Câmpul Akashic" și "Știința Re-fermecarea Cosmosului" aduce cele mai noi date științifice asupra Câmpului-A și funcția sa ca sursă a tuturor manifestărilor și interconectărilor, erupând în și în afară, prin intermediul domeniului vidului sau energia punctului zero, pe care el o echivaleaza cu Akasha - Mintea Cosmică, Conștiința Universală, precum și în câmpul care unifică toate lucrurile.

Jane Roberts în cărțile Seth descrie o versiune diferită a unei idei similare atunci când Seth afirmă că lucrurile fundamentale ale universului sunt ideile şi conștiința, și că o idee, o dată concepută există pentru totdeauna. Seth a susținut că toate ideile și cunoștințele sunt, în principiu, accesibile prin "cogniție directă". Cogniția directă împarte congruență semantică, cu intuiția și permite posibilitatea de a cunoaște direct, fără ca timpul să treacă și fără a fi nevoie de cunoștințe transferate, de exemplu, într-un discurs sau text. Acest lucru este similar cu ceea ce Robert Monroe descrie ca "memorare" în trilogia cărților despre experiențele extracorporale.
Robert L. DeMelo în cartea digitala a sa în fizică teoretică "Principiile Generale ale Relativității A" ia o altă și diferită abordare, deducând prin logică implicită potențiala existență a unei Conștiințe Universale infinit cunoscătoare în care suntem cu toți implicați, și în esență, contribuind la existența Sa. Deducerea lui logic compară proprietăți comune dintre timp și spațiu și se aplică le conștiință. El încheie în cartea sa electronică referindu-se la această Conștiință Infinită ca Dumnezeu.
Conform scrierilor rosicruciene ale lui Max Heindel, Memoriile Naturii (înregistrările Akashice) pot fi citite în trei lumi diferite interioare. În eterul reflectant al regiunii eterice există imagini cu tot ce sa întâmplat în lume - cel puțin cu câteva sute de ani înapoi, sau chiar mult mai mult, în unele cazuri - ele apar ca un fel de imagini pe un ecran, cu diferența că scenele se deplasează înapoi. Memoria Naturii poate fi citită, într-o manieră complet diferită ce acoperă esența unei vieți întregi sau un eveniment, într-o lume mai înaltă, în cea mai mare subdiviziune a Regiunii Gândului Concret al planului lumii mental, și, în cele din urmă mai poate fi citită în Lumea Duhului Vieții, ce acoperă evenimente din cele mai vechi timpuri ale manifestării noastre prezente, dar numai pentru adepții spirituali sau entităților spirituale și prin har, accesul la Înregistrări este acordat.
Cartea Urantia pretinde valabilitatea și realitatea acestor "Înregistrări Vii" în mai multe instanțe. În articolul 25 este găsită declarația: "Îngerii ce înregistrează ai planetelor locuite, sunt sursa tuturor înregistrărilor individuale. În toate universurile alte funcții ale "grefierilor", sunt atât înregistrările oficiale cât și înregistrările vii. De la Urantia la Paradis, ambele înregistrări sunt întâlnite: într-un univers local, mai multe înregistrări scrise și mai puțin cele vii; în Paradis, mai multe înregistrări de viață și de mai puțin cele formale; pe Uversa, ambele sunt la fel de disponibile."
Și în Articolul 25: "Memoria Compasiunii este o experiență vie cântărită, o stare actuală a contactului tău cu forțele supranaturale ale tărâmurilor. Acestea sunt înregistrările vii ale compasiunii de întrajutorare, care sunt citite ca dovezi în fața instanțelor Uversa atunci când drepturile fiecărui individ la viața veșnică sunt puse la judecată, atunci când sceptrele sunt numărate și Zilele Antice așezate. Difuzările Uversa ies și vin în fața dinaintea lor; mii și mii slujesc lor, și zece mii de ori zece mii stau în fața lor. Hotărârea este stabilită, și cărțile sunt deschise. Și cărțile ce sunt deschise într-o ocazie așa memorabilă sunt Înregistrările Vii ale secorafimul terțiar al super-universului. Înregistrările oficiale sunt aranjate pentru a corobora mărturia Memoriilor Compasiunii, dacă acestea sunt necesare. "
În "Legea lui Unu", vol. I, o carte ce pretinde a conține conversații prin channeling (spiritism) cu un "complex social de memorie" cunoscut de oameni ca "Ra", atunci când solicitantul întreabă de unde Edgar Cayce a primit informațiile sale, răspunsul primit a fost, "Am explicat mai înainte că Infinitul Inteligent este adus în domeniul energiei inteligente de la a opta densitate sau octavă. Acel complex vibratoriu sonor numit Edgar a folosit această poarta de acces pentru a vizualiza prezentul, care nu este continuumul trăit ci potențialul complex social de memorie al acestei sfere planetare. Termenul folosit de voi pentru acesta sunt "Înregistrările Akashice" sau "Coridorul Înregistrărilor"
Citirea vieților viitoare: A fost o femeie pe nume Helen Stewart Wambach, Ph.D. (1925-1985) ce a trăit în Concord, California, care a pretins că poate hipnotiza oamenii să trăiască viețile viitoare posibile ale lor în diferite universuri paralele.
În cartea Profeția Thiaoouba, autorul este răpit de ființe extraterestre supreme, ca într-o parte a cărții să fie condus prin Înregistrările Akashice. Sinonimul ce îl utilizează este psihosferă. Potrivit autorului, înregistrările Akashice sunt ca un "cocon vibrant, care se rotește la o viteză de șapte ori cea a luminii. Acest cocon acționează ca o sugativă, așa cum era, captând (și amintindu-și), absolut orice eveniment ce are loc pe planetă. Conținutul acestui Cocon este inaccesibil pentru noi de pe Pământ - nu avem nici un fel de a 'citii terenul'".

Prana (प्राण, IAST prāa) înseamnă în limba sanscrită "respirație" (din rădăcina IAST prā - a umple, și termenul latin plenus - plin). Este unul din cele cinci simțuri, alături de vāc "vorbire", caksus "văz", shrotra "auz" și manas "gândire" (nas, gură, ochi, urechi și minte).
Prana este menționată prima dată în Upanișade, ca aparținând domeniului lumesc, fizic, susținând corpul și gândul (mintea). În Ayurveda, lumina soarelui reprezintă o sursă de prana.
În filosofia vedică, prana reprezintă forța vitală a ființelor vii (ceea ce chinezii numesc Qi).
În Ayurveda și Yoga, prana este conceptul esențial, și se consideră că circulă printr-o rețea de canale subtile numite nadi ("învelișuri").
Cele trei canale principale de prana sunt: Ida, Pingala și Sushumna. Ida este asociată cu partea stângă a corpului, având terminația în dreptul nării stângi,iar pingala este asociată cu partea dreaptă a corpului, având terminația în dreptul nării drepte. În unele practici, respirația alternând cele două nări echilibrează fluxul pranei în corp. Tradiția yoga denumește perioadele de activitate intensă a pranei Pranotthana.
În Ayurveda, prana este clasificată în subcategorii. Potrivit filosofiei hindu, acestea reprezintă principii vitale ale energiei și facultăți subtile ale individului, ce susțin procesele fiziologice. Există cinci sufluri vitale în sistemul hindu:
· prāna – responsabil pentru bătăile inimii și respirație. Prana intră în corp prin respirație și este trimisă în tot corpul prin sistemul circulator.
· apāna - responsabil pentru eliminarea toxinelor din organism, prin plămâni și sistemele excretoare.
· udāna – responsabil pentru producerea de sunete prin intermediul corzilor vocale (în vorbire, cântat, râs si plâns).
· samāna - responsabil pentru digestie și metabolismul celular. Include de asemenea și reglarea temperaturii corpului. Aura reprezintă proiecția acestui suflu vital
· vyāna – responsabil pentru contracția și destinderea proceselor corpului (de ex. sistemul muscular).
Atman, sau spiritul fiecăruia, este văzut ca esenţa interioară divină în jurul căreia se dezvoltă corpurile subtile.
Atman(IAST: ātman, Sanscrită: आत्मन्) este un cuvânt sanscrit care înseamnă Sine și care se referă la spiritul nostru interior. În filozofia hindusă, în special în școlile Vedanta, Atman este principiul prim[1], adevăratul sine interior al oricărei ființe, superior oricărei energii sau fenomen, de aceeași natură cu Sinele suprem care este Dumnezeu, esența oricărei ființe individuale.
O corespondență creștină a înțelesului termenului, care surprinde cel mai bine ceea ce sanscritul atman vrea să exprime, sunt cuvintele din crezul creștin: "lumină din lumină, dumnezeu adevărat din dumnezeu adevărat." În fapt acest atman individual este suportul și modalitatea prin care ființa umană se poate uni cu Dumnezeu, astfel salvarea/mântuirea(sau eliberarea hindusă), nu este posibilă decât prin această cunoaștere interioară a Sinelui(atma jnana), care ne face să realizăm că sinele nostru individual este o scânteie din Sinele suprem și una cu acest Sine suprem care este Dumnezeu sau Brahman(numit și paramatman):
Daca atman este Brahman într-un vas(trupul), atunci individul trebuie să depășească limitele acestui vas pentru a realiza unitatea primordială a sufletului individual cu plenitudinea Fiintei care este Absolutul. [2]
 Etimologic, rădăcina ēt-men (respirație) este înrudită cu "æþm" din engleza veche, grecul "asthma", cu germanul "Atem": "atmen" (a respira). Cuvântul spaniol "alma" (suflet) nu se înrudește cu "ātman". Este derivat din latinul "anima" (respirație,suflet) ce se înrudește cu sanscritul "ánila" (vânt). Deși "ánila" și "ātman" au înțelesuri asemănătoare, nu sunt înrudite etimologic.
Ceea mai veche menționare a cuvântului atman într-un text poate fi găsită chiar în Vede, mai exact în Rig veda (RV X. 97. 11), ceea ce arată că acest concept a existat încă de la început, fiind un concept fundamental în hinduism. Yāska, un gramatician antic, comentând versurile Rig vedei, consideră următoarele înțelesuri ale lui Atman: principiu care pătrunde totul, organismul în care toate celelalte elemente sunt unite, principiul conștiinței ultime sau conștiința supremă. Yajnavalkya un înțelept antic(sec 9 îen) în Brihadaranyaka Upanishad, folosește cuvântul atman pentru a indica elementul în care și prin care toate celelalte există, care este cel mai prețios dintre toate, care pătrunde totul, care este esența totului, beatitudine, fiind dincolo de orice descriere. În timp ce în Upanishadele mai vechi cum ar Brihadaranyaka, Sinele este înțeles ca esența la care se ajunge prin negarea a ceea ce exista, Neti Neti - nici asta, nici asta (în sensul ca Sinele nu este nici trupul fizic, nici cel energetic, nici cel astral nici cel mental etc – Sinele este martorul care se află dincolo de toate acestea și care nu poate fi identificat cu nimic din cele manifestate). Upanishadele ce apar în urma Budhismului, cum ar fi Maitri Upahishad definesc Atman ca reprezentând doar sinele individual mai degrabă decât sinele universal(dar acest Sine universal nu este considerat altceva decat Brahman sau Dumnezeu, Dumnezeu care este cunoscut ca Ființă(adică manifestat sau Brahman) și ca Neființă(adică nemanifestat sau Para Brahman (cel de dincolo de Brahman)).
Taittiriya Upanishad definește atman sau Sinele ca stând în interiorul a 5 învelişuri(kosha): cel fizic sau material (annamaya kosha), cel energetic sau eteric(pranamaya kosha), cel astral sau corpul mental inferior(manomaya kosha),corpul cunoașterii sau înțelepciunii corpul mental superior (vijnanamaya kosha) și cel al beatitudinii sau cauzal (anandamaya kosha). Textele Advaita Vedanta târzii cum ar fi Panchadasi, clasifică manifestările lui atman în trei categorii: Gauna sau secundare( orice altceva în afara personalității cu care individul se indentifică, fiind vorba de corpurile fizic și eteric), Mithya sau iluzorii(personalitatea cu care individul se identifică, fiind vorba de corpul astral și de cel mental) și Mukhia sau esențiale(adevăratul Sine, fiind vorba de corpul cauzal și cel atmic, atman fiind vazut și el ca un corp manifestat).(vezi și Maya)
Aderenții la Jainism și Brahma Kumaris folosesc deasemenea cuvântul atman pentru a se referi la sine. Adesea atman se substituie și este confundat cu jiva , diferența dintre cele două fiind subtilă. În timp ce atman se refera la sine, jiva se referă la întreaga ființă, cu toate corpurile subtile ce înconjoară sinele(atman) și formează sufletul. Diferența dintre înțelesul celor două cuvinte poate totuși sa varieze de la o școală filozofică la alta.
Brahman (ब्रह्मन् Brahman) în filozofia hindusă este Spiritul universal suprem, Sinele suprem, care este la originea universului, a lumii fenomenale. Brahman este uneori menționat ca Eternul Absolut sau Dumnezeirea și este solul divin pentru sămânța originală Hiranyagarbha, originea tuturor creațiilor ulterioare. În funcție de școala filosofică, Brahman poate fi conceput ca personal (cu calități), impersonal (fără calități) și suprem.
Întelepții upanishadelor învață că Brahman este esența ultimă a lumii fenomenologice(inclusiv identitatea originară a sinelui uman) ce nu poate fi vazută sau auzită dar a cărui natura poate fi descoperită prin dezvoltarea cunoașterii de sine (atma jnana).
Brahman este văzut ca suprema putere universală, suportul ontologic al Ființei, sursa, ținta și scopul oricărei cunoașteri spirituale. Adesea Brahman este descris ca Sat Cit Ananda - supremul adevăr, suprema constiință și suprema fericire și deasemenea etern, omnipotent, omniscient, omniprezent.

Conform filozofiei Advaita, o ființă umană este eliberată(jivanmukta) dacă l-a realizat pe Brahman ca adevărata sa natură.(vezi Atman)
Isha Upanishad spune: Aum – Acest suprem Brahman (nemanifestat) este infinit, acest Brahman determinat(manifestat) este infinit. Infinitul ia naștere din infinit. Dacă iei din Infinit inifinitul, infinitul rămâne intreg.

 Om -   AUM - Ce reprezinta acest simbol. Image

Acest simbol este chiar Universul, cel mai sacru simbol in Hinduism, infinitul "Brahman", Realitatea ultima. AUM(OM) este sunetul infinitului, esenta tuturor mantrelor, esenta Vedelor.

Grafica este o silaba sanscrita alcatuita din 3 parti:

*  Partea care arata ca cifra 3 este A. Acest sunet  A simbolizeaza inceputul Creatiei. Sunetul ia nastere la baza gatului, si este dealtfel "sunetul constiintei treze".

*  Coada care atarna de cifra 3 este litera U. Acest sunet simbolizeaza conservarea, desfasurarea Creatiei, insusi prin localizarea lui in cavitatea bucala. este sunetul intrarii in taramul viselor.

* Punctul de deasupra lor, care este litera M  este pronuntat cu gura inchisa, ia nastere in spatele buzelor unde toate sunetele inceteaza si simbolizeaza distrugerea, sfarsitul, somnul adanc.

Aceste trei litere componente ale AUM reprezinta in fact Trinitatea Dumnezeiasca in credinta hindusa (Brahma, Vishnu si Shiva) si indica dealtfel cele trei planuri ale existentei: A=Raiul (swarga); U=Pamantul (martya) iar M=Lumea intunericului (patala). In Vede, AUM este sunetul Soarelui, sunetul Luminii. Este sunetul soimului şi al vulturelui divin.
Simbolul vedic "aum" este atat de complex incat oricat as scrie acum cred ca nu pot trece de un nivel superficial al descrierii si de fapt e valabil pentru fiecare amuleta. In spatele fiecarei amulete este un intreg univers.

Cele trei parti ale simbolului sau cele 3 curbe- acel "asemanator cu 3 si bucla", "semiluluna" si punctul reprezinta sferele de manifestare ale FIZICULUI, PSIHICULUI şi ale INCONSTIENTULUI si CONSTIINTA SUPREMA (Divinul) este simbolizată printr-un punct situat la exterior şi deasupra pentru a lumina şi emana splendoarea sa infinită, pe de o parte.

Cele trei curbe sunt legate între ele şi se generează mutual. Singure doar punctul şi semicercul sunt independente. Punctul este însă cel care domină totul !

Acest simbol grafic al MANTRA-ei AUM semnifică destul de clar pentru iniţiat, se zice,si cele trei stări principale ale conştiinţei: starea de veghe (sau trezire), starea de vis şi starea de somn profund; totodată aici este reprezentată şi conştiinţa supremă sau Sinele Etern (ATMAN) care îmbrăţişează, supervizează şi pătrunde toate fenomenele, fiinţele şi lucrurile.
Semicercul plasat aproape de punct semnifică în acelaşi timp principiul feminin fundamental (SHAKTI) şi infinitul şi el indică astfel că gândirea finită nu este aproape niciodată în măsură să aprehendeze (cuprindă) în totalitate misterele, profunzimea sau elevarea Supremului Absolut (reprezentat prin punct)!

Lumea materială a conştiinţei în starea de VEGHE, nivelul activităţii exterioare, deci cel mai concret, este figurat prin curba cea mai mare, din desen cea care se află jos.
Nivelul stării de VIS a conştiinţei care este stimulat nu doar de către obiectele exterioare, ci aproape în exclusivitate de către conceptele gândirii şi de către aspiraţiile lăuntrice, este simbolizat de a doua curbă, cea mai mică care, aşa cum putem constata, se situează, putem spune, la jumătatea drumului între starea de veghe şi starea de somn profund.
Curba cea de sus (semiluna) simbolizează INCONSTIENTULl pe care noi adeseori îl numim starea de somn profund; ea serveşte prin urmare drept intermediar, deoarece ea este aceea care se află cel mai aproape de conştiinţa absolută.
Punctul reprezintă deci , din nou,conştiinţa absolută care iluminează, transcende şi domină cele trei registre.
Prin urmare, punctul luminează cele trei stări ale conştiinţei în mod permanent.
El însuşi străluceşte prin intermediul propriei sale lumini şi puteri nesfârşite, dar el nu poate fi descoperit decât de către acele rare fiinţe umane care au depăşit deja cele trei curbe şi atingând astfel acest punct focar au reuşit să fuzioneze intim cu el.

AUM nu este considerată ca fiind un cuvânt, ci ca o manifestare esenţială a realităţii forţei spirituale MACROCOSMICE.
Răspândită în tot Orientul, ea reprezintă de fapt concretizarea prezenţei Absolutului Suprem în MAYA (iluzia aparentei inselatoare- zic indienii si cred ca ideea se gaseste in toate scrierile vechi si sacre ).
În şcolile secrete ale Orientului ,se practică emisia mentală a unei MANTRA sau meditatia privind simbolul, pentru a ne pune la unison şi a fuziona cu manifestarea sa subtilă obiectivă.
Astfel se purifică gândirea,se accelerează progresul spiritual .
Se spune ca amuletele, au o vibratie a lor, sunt modele de rezonanta, un pod intre lumea vazuta si cea nevazuta. Purtarea unei amulete inseamna acordarea posesorului cu frecventa acesteia.
În fazele cele mai avansate, emisia MANTRA-ei conduce la descoperirea plenară a Conştiinţei Divine şi la realizarea lui Dumnezeu spun indienii, sau ceea ce mai simplu se numeste: iluminare.

Rădăcina ēt-men (respiraţie) este înrudită cu "æþm" din engleza veche , grecul "asthma", cu germanul "Atem": "atmen" (a respira). ... Orice lucru, fiinta sau fenomen, orice energie, stare sau gand, are in natura sa fundamentala un ritm propriu de manifestare, are o anumita maniera particulara de a se schimba, de a evolua sau de a involua.
Pentru a cunoaste viata, trebuie in primul rand sa-i intelegi ritmurile, sa intelegi natura schimbarilor care definesc fiecare aspect al ei.
Cand aceste aspecte iti sunt cunoscute… atunci vei fi capabil sa te integrezi deplin in armonia naturii si sa traiesti in deplin acord cu firea ta; o viata integrata in armonia universala inseamna o viata plina de bucurii si succese. Dupa cum se stie, doua principii cosmice stau la baza existentei Lumii.
Toate fenomenele, evenimentele, fiintele, sunt produsul interactiunii permanente a doua forte polar opuse si complementare, denumite de intelepciunea chineza Yin si Yang, de intelepciunea indiana Shakti si Shiva, arta spirituala yoga le numeste Tha si Ha, misticii occidentali le-au denimit Luna si Soarele, stiinta occidentala contemporana se refera la polul pozitiv (+) si polul negativ (-) al fenomenelor, iar psihologia analitica jungiana se refera la Anima si Animus.
Notiunile nu desemneaza ceva concret, existent in sine. Fenomenele, fiintele, lucrurile, au un aspect dual, avand atat caracteristici de tip Yin, cat si Yang, de tip masculin, cat si de tip feminin – de exemplu: lumina – intuneric, miscare – nemiscare, caldura – frig etc.)
Cand fiintele, fenomenele sau lucrurile au caracteristici ca: emisivitate, control, activitate, caldura, lumina, forta, ele sunt preponderent Yang. Iar cand au caracteristici ca: receptivitate, sensibilitate, repaus, raceala, intuneric, slabiciune, intuneric – ele sunt preponderent Yin.
Caracteristica Yin-Yang a unui fenomen este relativa, cele doua principii se manifesta alternativ. Intreaga fiinta umana este “construita” pe baza interactiunii acestor doua principii, iar cunoasterea acestor aspecte faciliteaza atingerea starii de armonie deplina, atat in propria fiinta, cat si in relatiile cu ceilalti oameni.
Simbolul Yin-Yang, cu negrul reprezentând Yin-ul si albul reprezentand Yang-ul, este un simbol ce reflecta impletirea inevitabila duala a tuturor lucrurilor din natura – o tema obisnuita în taoism. Nici o calitate nu este independenta de opusul ei, nici nu este atat de pura incat sa nu contina si opusul ei, intr-o proportie redusa. Aceste concepte sunt ilustrate prin separarea vaga a albului de negru, prin granita ondulata dintre ele si prin cercurile mai mici din cele doua zone mari.
„Nimeni nu e doar barbat sau doar femeie, amandoi sunt amandoua. Trebuie sa fie asa: jumatate din fiinta ta vine de la mama, cealalta de la tata. Esti o intalnire a acestor doua energii. Nu poti fi doar barbat; nu poti fi doar femeie.”
Osho

Omul trebuie sa devina constient de aceste doua polaritati; este bine ca ele exista, acesta fiind modul in care isi face natura „aranjamentele”: cand partea masculina oboseste, lucrurile se muta in parte feminina si masculinul se odihneste. Cand partea feminina este obosita si vrea sa se odihneasca, devii masculin. E un fel de „economie” interioara.
Aceste doua polaritati alcatuiesc, dupa Osho, jocul constiintei – „Cand jocul se termina si tu ai invatat ce trebuia sa inveti, cand lectia a fost insusita, vei trece mai departe; stadiul ultim nu este nici masculin, nici feminin, ci neutru.”
Conform misticilor orientali, energia feminina trebuie eliberata, ea va aduce echilibru: „Luna a fost mult timp neglijata, Soarele este mult mai proeminent, Luna trebuie adusa inapoi in viata noastra. Tot ce e intuitie primeste hrana de la Luna; ne-am inclinat prea mult spre Soare, suntem distructivi, pentru echilibru hai sa ne inclnam acum in directia opusa, si incet-incet, vom ajunge la mijloc, cu Soarele intr-o mana si Luna in cealalta, egale. Declar femeia si barbatul egali, si nu din motive politice. Ii declar egali din motive esentiale.” – ne mai spune Osho.

In mitul creatiei lumii, din haosul primordial se diferentiaza prima data feminitatea, zeita Geea, Pamantul. Din ea ia nastere masculinitatea, Uranus, Cerul. Unirea sacra a Pamantului cu Cerul va deschide sirul creatiei tot mai diferentiate si va declansa, de asemenea, tensiuni intre cele doua contrarii complementare, feminin si masculin.
La nastere, Sinele este, in cea mai mare parte, nediferentiat si hermafrodit; din totalitatea Sinelui incep sa se diferentieze, gradual, tendintele formative, avand loc o prima separare intre feminitate si masculinitate.
„E greu sa accepti ca nu te nasti femeie sau barbat, ci ca devii.”
Jacques Salomé
Spre deosebire de Anima, care este personificata de o singura femeie – „idealul feminin de neatins” Animus apare frecvent in vise printr-un grup de personaje, ceea ce inseamna ca reprezinta mai mult un element colectiv decat unul personal – fapt ce ar putea sa explice de ce o femeie se centreaza mai ales pe un singur barbat si de ce un barbat cauta idealul feminin in mai multe femei.
Anima si Animus pot influenta o persoana fie intr-un mod pozitiv, fie intr-un mod negativ. Daca un barbat este sub influenta unei Anima pozitive, va putea sa isi manifeste sentimente ca tandretea, rabdarea si compasiunea. Aspectul negativ al Animei se va manifesta sub forma vanitatii, a placerii de a rani sentimentele celor din jur.
O femeie cu un Animus pozitiv manifesta control, rationament si va fi revendicativa. Un Animus negativ va determina o femeie sa apara ca nemiloasa, crunta, isi va manifesta rigiditatea opiniilor si distructivitatea si va avea intotdeauna „ultimul cuvant”.
Si femeile, si barbatii, se afla pe drumul propriei integrari si trebuie sa faca fata ramificarilor interpersonale ale aspectelor Anima si Animus.
„Proiectia dintr-o relatie seamana cu proiectia unui film: celalalt este ecranul si eu privesc imaginile pe care i le trimit, crezand cu toata convingerea ca vin de la el.”
Jacques Salomé

Proiectia este un proces automat, inconstient, prin care un continut inconstient subiectului este transferat asupra unui obiect, creandu-se impresia ca respectivul continut chiar apartine obiectului. Proiectia dispare in momentul in care devine constienta, adica atunci cand continutul sau este recunoscut ca apartinand subiectului.
Desi poate parea o afirmatie dura, in cuplu se pot vindeca toate ranile trecutului, este ceea ce face ca o relatie de iubire sa fie atat de incantatoare, dar si atat de dificila; „parteneriatul magic” incepe cu intelegerea constienta a faptului ca scopul relatiei nu este atat de ordin material, cat de ordin spiritual si solicita capacitati interioare iesite din comun; aceasta alchimie a sufletelor nu este legata de societate si de rutina lumeasca, e o calatori plina de curaj catre centrul a ceea ce este si ceea ce se afla in sufletul fiecarei persoane.
De fapt, este vorba despre fenomenul „oglinda” – in orice fel de relatie (profesionala, de familie, de prietenie), dar mai ales in relatia de cuplu bazata pe iubire, cand iubesti pe cineva, acea persoana te pune in legatura cu o parte din tine insuti pe care o iubesti, reversul fiind si el la fel de valabil: vei observa ca, atunci cand respingi pe cineva, acea persoana are o trasatura pe care o respingi la tine insuti.
Înainte ca procesul de individuaţie să înceapă, noi am putea spune despre personalitatea noastră că este multiplă, în sensul că ea comportă mai mulţi poli care nu comunică între ei. Jung postulează chiar că, la origine, spiritul uman a putut fi locuit de o ,,colecţie" de spirite mai mult sau mai puţin opuse între ele şi că unificarea într-un singur suflet este rezultatul unei evoluţii lente. Animismul nu ar fi decât rezultatul proiecţiei acestor spirite multiple asupra naturii înconjurătoare. Această dimensiune a psihicului, numită ,,suflet" este, după părerea lui Jung, sexuată. Cel al femeii ar fi masculin, animus, iar cel al barbatului ar fi feminin, anima . Iată cum explică Jung ce intuiţie i-a inspirat posibila existenţă a celuilalt sex în psihic:

,,... poate inconştientul meu a format o personalitate care nu este eul meu, dar care ar vrea să se exprime şi să îşi manifeste propria sa opinie. Eu ştiam că vocea era a unei femei şi eu am recunoscut-o ca fiind vocea unei psihopate foarte dotată. Ea devenise un personaj trăind în mine însumi.(...)Observai că femeia din mine nu dispunea de un centru al vorbirii, aşa că i-am propus să se servească de limbajul meu. Ea acceptă această ofertă şi îşi expuse imediat punctul de vedere într-un lung discurs. Am fost extrem de uimit de faptul că o femeie, care provenea din interiorul meu, se amesteca în gândurile mele.(...) Mai târziu, înţelesei că era vorba despre o personificare tipică sau arhetipală în subconştientul meu de bărbat şi am desemnat-o prin termenul anima. Am denumit figura corespondentă în inconştientul femeii, animus." (Ma vie souvenirs, rêve et pensée)

Integrarea alterităţii sexuale constituie ultima etapă înaintea realizării de sine. Animus şi anima sunt arhetipuri sau complexe aparţinând inconştientului. Ele riscă deci să fie necunoscute atâta timp cât rămân neconştientizate.

,,Rămâne deci dificil să ne facem o idee despre suflet în calitate de funcţie sau complex de funcţii; am putea spune, prin analogie, că persona (personalitatea noastră exterioară) şi anima sunt punţi care permit eului sa se raporteze atât la exterior cât şi la interior. Sunt complexe foarte dificil de modificat şi ele rămân adesea inconştiente pentru subiect şi identice cu ele însele pe toată durata vieţii.”

Pentru a identifica natura acestei entităţi sexuale în sânul psihicului nostru, trebuie să fim atenţi la proiecţiile pe care avem tendinţa să le facem asupra persoanelor de alt sex, în particular. Adesea noi proiectăm în celălalt elemente ce nu-i aparţin, cu alte cuvinte, conţinuturi din animus/anima al nostru. ,,Toate aceste aspecte din anima au proprietatea că pot fi proiectate în aşa fel încât ele ne-ar apărea drept calităţi pe care acea femeie reală le-ar avea.” Astfel explică Jung fenomenul de îndrăgostire; anima la bărbat, în acele momente inconştientă, se găseşte proiectată asupra unei femei care devine un fel de oglindă pentru bărbat. Acesta se regăseşte şi se recunoaşte în această femeie şi riscă să se dizolve în ea. Fenomenul se produce atâta timp cât durează proiecţia. Altfel spus, persoana care va avea impresia că se recunoaşte în celălalt, o va face atâta timp cât nu va conştientiza prezenţa alterităţii sale sexuale (animus/anima) în propria sa personalitate. La bărbat, anima ar fi expresia erosului său. Femeia ar trebui să recunoască în ea structura animus, care ar fi reprezentantul logos-ului.
În cadrul fiziologiei animale, respirația reprezintă procesul fiziologic fundamental prin care are loc schimbul de gaze dintre organism și mediu. O respirație completă include două faze distincte: inspirația, adică luarea aerului (gazelor) din mediul înconjurător în organism, și expirația, prin care se elimină în afara organismului a aerului folosit (uzat). Prin respirație Oxigenul (O2) din aerul inspirat ajunge la nivelul celulelor, iar dioxidul de carbon (CO2) rezultat este eliminat prin intermediul expirației.
Toate organismele aerobe au nevoie de oxigen pentru a-și crea energia prin respirare, în forma metabolismului moleculelor bogate în energie, precum glucoză. Pe Pământ există însă și organisme anaerobe, ca de exemplu unele microorganisme din lacuri subterane.
Din punct de vedere fiziologic și biochimic, deosebim: respirație externă și respirație internă (sau celulară).

Respirație externă:  deosebim următoarele tipuri:

  • Respirație cutanată: Schimbul de gaze are loc la nivelul suprafeței corpului (piele (anatomie)). Dacă prin arsuri sau acoperirea pielii cu substanțe nepermițătoare trecerii aerului se anihilează 30% din suprafața pielii, se creează o situație gravă pentru viață, iar la 50% moartea este aproape inevitabilă
  • Respirație branhială: Schimbul de gaze se efectuează prin intermediul branhiilor. Apare la pești.
  • Respirație traheeală, în cazul insectelor.
  • Respirație pulmonară: Apare în cazul mamiferelor. Organul în cauză este plămânul, situat în cutia/cușca toracică, prin care oxigenul din aerul inspirat este transmis sângelui din aparatul circulator, iar dioxidul de carbon și acizii carbonici din sânge sunt preluați de aerul de expirat, fiind eliminați.

Respirație internă (celulară)  Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă a mitocondriei), în scopul eliberării energiei, care se finalizează cu formarea moleculelor de Adenozintrifosfat.

Oxigenul inspirat și ajuns în plămâni este transportat, prin intermediul sângelui, către celule și țesuturi. Dioxidul de carbon eliberat de acestea este condus, tot prin intermediul sângelui, la plămâni și eliminat prin procesul de expirație.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu